Cu atât de puțini oameni, s-ar putea crede că Arctica ar deveni o zonă fără plastic, dar un nou studiu arată că acest lucru nu este departe de adevăr. Cercetătorii care studiază Oceanul Arctic găsesc deșeuri de plastic peste tot. Potrivit Tatianei Schlossberg de la The New York Times, apele arctice par a fi un loc de depozitare a deșeurilor plastice care plutesc odată cu curenții oceanici.
Plasticul a fost descoperit în 2013 de o echipă internațională de cercetători în timpul unei călătorii de cinci luni în jurul lumii la bordul navei de cercetare Tara. Pe parcurs, cercetătorii au prelevat probe de apă de mare pentru a monitoriza poluarea cu plastic. Deși concentrațiile de plastic erau în general scăzute, acestea erau localizate într-o anumită zonă din Groenlanda și în nordul Mării Barents, unde concentrațiile erau neobișnuit de mari. Cercetătorii și-au publicat descoperirile în revista Science Advances.
Plasticul pare să se deplaseze spre poli de-a lungul girului termohalin, un curent oceanic de tip „bandă transportoare” care transportă apa din Oceanul Atlantic inferior către poli. „Groenlanda și Marea Barents sunt puncte fără ieșire în această conductă polară”, a declarat într-un comunicat de presă autorul principal al studiului, Andrés Cozar Cabañas, cercetător la Universitatea din Cadiz, Spania.
Cercetătorii estimează că există o cantitate totală de plastic în regiune, de ordinul sutelor de tone, constând în sute de mii de fragmente mici pe kilometru pătrat. Amploarea ar putea fi chiar mai mare, au spus cercetătorii, deoarece plasticul s-ar fi putut acumula pe fundul mării din zonă.
Eric van Sebille, coautor al studiului, i-a declarat lui Rachel van Sebille în The Verge: „Deși cea mai mare parte a Arcticii este în regulă, există Bullseye, acest punct fierbinte cu ape foarte, foarte poluate.”
Deși este puțin probabil ca plasticul să fie deversat direct în Marea Barents (o întindere de apă rece ca gheața între Scandinavia și Rusia), starea plasticului găsit sugerează că acesta se află în ocean de ceva vreme.
„Fragmentele de plastic care inițial pot avea dimensiuni de câțiva centimetri sau metri devin fragile atunci când sunt expuse la lumina soarelui, apoi se descompun în particule din ce în ce mai mici, formând în cele din urmă această bucată de plastic de dimensiuni milimetrice, pe care o numim microplastic.” – Carlos Duarte, a declarat co-autorul studiului, Chris Mooney, de la The Washington Post. „Acest proces durează de la câțiva ani la decenii. Așadar, tipul de material pe care îl vedem sugerează că acesta a intrat în ocean acum câteva decenii.”
Potrivit lui Schlossberg, 8 milioane de tone de plastic ajung în oceane în fiecare an, iar astăzi aproximativ 110 milioane de tone de plastic se acumulează în apele lumii. Deși deșeurile de plastic din apele arctice reprezintă mai puțin de un procent din total, Duarte i-a spus lui Muni că acumularea de deșeuri de plastic în Arctica abia a început. Decenii de plastic din estul SUA și Europa sunt încă pe drum și vor ajunge în cele din urmă în Arctica.
Cercetătorii au identificat mai multe vârtejuri subtropicale în oceanele lumii, unde microplasticele tind să se acumuleze. Ceea ce este îngrijorător acum este că Arctica se va alătura acestei liste. „Această zonă este un punct mort, curenții oceanici lasă resturi la suprafață”, a declarat co-autoarea studiului, Maria-Luise Pedrotti, într-un comunicat de presă. „Am putea asista la formarea încă unei gropi de gunoi pe Pământ, fără a înțelege pe deplin riscurile pentru flora și fauna locală.”
Deși în prezent se explorează câteva idei irezistibile pentru curățarea plasticului din resturile oceanice, cea mai notabilă fiind proiectul Ocean Cleanup, cercetătorii au concluzionat într-un comunicat de presă că cea mai bună soluție este să se depună mai multe eforturi pentru a preveni mai întâi apariția plasticului. În ocean.
Jason Daley este un scriitor din Madison, Wisconsin, specializat în istorie naturală, știință, călătorii și mediu. Lucrările sale au fost publicate în Discover, Popular Science, Outside, Men's Journal și alte reviste.
© 2023 Smithsonian Magazine Declarație de confidențialitate Politica privind cookie-urile Termeni de utilizare Notificare publicitară Confidențialitatea dvs. Setări cookie