Acoperirea de gheață a pachetului în Oceanul Arctic a scăzut la cel de-al doilea nivel cel mai mic de când au început observațiile prin satelit în 1979, au declarat luni oamenii de știință guvernamentali ai SUA.
Până în această lună, o singură dată în ultimii 42 de ani, craniul înghețat al Pământului a acoperit mai puțin de 4 milioane de kilometri pătrați (1,5 milioane de mile pătrate).
Arctica ar putea experimenta prima sa vară fără gheață încă din 2035, au raportat cercetătorii luna trecută în Journal Nature Climate Change.
Dar toată acea zăpadă și gheață topită nu cresc în mod direct nivelul mării, la fel ca topirea cuburilor de gheață nu vărsă un pahar cu apă, ceea ce pune întrebarea penibilă: cui îi pasă?
Desigur, aceasta este o veste proastă pentru urșii polari, care, potrivit unui studiu recent, sunt deja pe cale de a dispărea.
Da, acest lucru înseamnă cu siguranță o transformare profundă a ecosistemelor marine ale regiunii, de la fitoplancton la balene.
După cum se dovedește, există mai multe motive pentru a fi preocupați de efectele secundare ale micșorării gheții marine arctice.
Poate că cea mai fundamentală idee, spun oamenii de știință, este că micșorarea foilor de gheață nu sunt doar un simptom al încălzirii globale, ci o forță motrice în spatele ei.
"Îndepărtarea gheții marine expune Oceanul Întunecat, ceea ce creează un mecanism puternic de feedback", a declarat pentru AFP geofizicistul Marco Tedesco de la Universitatea Columbia, AFP.
Dar când suprafața oglinzii a fost înlocuită cu apă albastru închis, aproximativ același procent din energia termică a Pământului a fost absorbită.
Nu vorbim aici despre zona de timbru: diferența dintre media medie de gheață din 1979 până în 1990 și cel mai mic punct înregistrat astăzi este de peste 3 milioane de kilometri pătrați - de două ori mai mult decât din Franța, Germania și Spania.
Oceanele absoarbe deja 90 la sută din excesul de căldură produsă de gazele cu efect de seră antropice, dar acest lucru costă, inclusiv schimbări chimice, unde de căldură marină masive și recifuri de corali muribund.
Sistemul climatic complex al Pământului include curenții oceanici interconectați conduși de vânt, maree și așa-numita circulație a termohalinei, condusă de modificări de temperatură („căldură”) și concentrație de sare („saramură”).
Chiar și mici modificări ale benzii transportoare oceanice (care călătorește între poli și se întinde pe toate cele trei oceane) pot avea efecte devastatoare asupra climatului.
De exemplu, în urmă cu aproape 13.000 de ani, pe măsură ce pământul a trecut de la o epocă de gheață la o perioadă interglaciară care a permis speciilor noastre să prospere, temperaturile globale au scăzut brusc câteva grade Celsius.
Dovezile geologice sugerează că o încetinire a circulației termohalinei cauzate de un flux masiv și rapid de apă dulce rece din Arctica este parțial de vină.
„Apa proaspătă din topirea mării și a gheții măcinate în Groenlanda perturbă și slăbește fluxul Golfului”, parte a unei benzi transportoare care curge în Oceanul Atlantic, a spus cercetătorul Xavier Fettweiss de la Universitatea Liege din Belgia.
„De aceea, Europa de Vest are un climat mai blând decât America de Nord în aceeași latitudine.”
Piesa uriașă de gheață pe terenul din Groenlanda a pierdut peste 500 de miliarde de tone de apă curată anul trecut, toate acestea s -au scurs în mare.
Suma record se datorează parțial creșterii temperaturilor, care cresc de două ori mai mult decât rata în arctică decât restul planetei.
„Mai multe studii au arătat că creșterea maximelor arctice de vară se datorează parțial unei grave minime a gheții marine”, a declarat Fettwiss pentru AFP.
Potrivit unui studiu publicat în revista Nature în iulie, actuala traiectorie a schimbărilor climatice și debutul unei verii fără gheață, așa cum este definit de Panoul interguvernamental al ONU pe panoul climatic al schimbărilor climatice, este mai mic de 1 milion de kilometri pătrați. Până la sfârșitul secolului, urșii vor muri de foame până la moarte.
„Încălzirea globală indusă de om înseamnă că urșii polari au din ce în ce mai puțină gheață marină în vară”, a declarat pentru AFP autorul principal al studiului, Stephen Armstrup, un om de știință șef la Polar Bears International.